Nici nu cred că mai trebuie să vă spun ce am simțit când am primit aceste căni vechi. Sunt niște căni mici și delicate, dintr-un porțelan foarte fin și arată atât de bine în bucătăria mea încât au devenit imediat primadonele scenei de pe polița cu de toate. Puține obiecte decorative ar putea să le detroneze! Uneori mi se pare că farmecul lucrurilor vechi este de neegalat…
Pentru că deja magazinele au început să umple rafturile cu produse specifice Crăciunului, m-am gândit că-i timpul să încep și eu să caut astfel de obiecte. O să tot fie postări cu diverse recomandări, decorațiuni DIY, idei faine pentru decorat casa de Crăciun așa că țineți-vă tari. Tari în fața multitudinii și diversității și alegeți ce vă place vouă și ce credeți că s-ar potrivi la voi acasă sau la birou. O să avem idei pentru toate gusturile, de asta vă asigur: shabby chic, scandinav, vintage, contemporan, black&white, all white și câte și mai câte.
Azi vă arăt ce am găsit pe Breslo.
1 Lădiță Crăciun LeCoseAnimate, 2 Decorațiune quilling spiriduș HMelina, 3 Globuri ornamentale albe ornate cu sfoară și detalii metalice Unicorn, 4 Inimi decorative DecoChic, 5 Set inimi de pâslă Flower.Flavour, 6 Glob de sticlă pictat manual Handmadesister, 7 Măsuță pentru servit la pat pictată cu motive de Crăciun Thalia
De când am început acest blog, pas cu pas, am descoperit plăcerea de a crea diverse aranjamente pentru a induce o anumită atmosferă, pentru a evoca o amintire, pentru a contribui la bună dispoziția membrilor familiei sau pur și simplu pentru a crea o pată de culoare. Pentru că da, eu chiar îmi imaginez că atunci când suntem înconjurați de lucruri frumoase ne simțim mai bine. Dar este imposibil ca absolut toate obiectele din casă să fie considerate de către noi frumoase, așa că nu ne rămâne decât să fim creativi și să îmfrumusețăm încăperile cu mici aranjamente și decorațiuni care ne sunt pe plac.
Eu sunt mereu în căutare de idei noi pe care să le încerc (de obicei în weekend) iar entuziasmul meu o ia razna atunci când descopăr persoane creative care împărtășesc prin intermediul blogurilor tocmai astfel de aranjamente. Desigur, și revistele (cele online în cazul meu) pot fi o sursă de inspirație dar diferența între reviste și bloguri este că cele din urmă sunt scrise de regulă de persoane care nu au neaparat o pregătire specială în acest domeniu și ca urmare eu mă simt mai încurajată de încercările și reușitele acestora decât de prezentările din reviste. Sunt câteva reviste pe care le ador (El Mueble, de exemplu) dar ceea ce văd pe bloguri, în materie de DIY, diverse aranjamente, decorațiuni este mai interesant tocmai pentru că este mai abordabil și mai credibil. Și mai din suflet. Na, că am zis-o.
Acum că am lămurit și asta să trecem la detaliile de care vă ziceam în titlu.
Deși nu sunt o împătimită a decorării în stil shabby chic, trebuie să recunosc că styling-ul și imaginile lui Nelly mi se par deosebit de frumoase. Sunt romantice și transmit asta prin fiecare părticică a aranjamentului. Florile, dantela, cărțile și cheile vechi, colivia care este foarte în tendințe în acest domeniu, toate transpun privitorul într-o lume îndepărtată, romantică și curată.
Îi mulțumesc lui Nelly pentru permisiunea de vă arăta și vouă aceste imagini, care, sper eu, vă vor inspira într-un fel sau altul.
Atmosferă romantică și shabby chic. Cel mai drag dintre apartamentele în care am locuit până acum avea 38 mp. Iar acum, când văd această micuță locuință amenajată atât de romantic, îmi imaginez cum ar fi fost să am eu unele dintre ideilea astea acum câțiva ani. Mi se pare că se potrivește de minune acest stil spațiilor mici și că le face așa…drăgălașe, de parcă ar fi căsuțe de păpuși sau ar aparține unor personaje de poveste. E drept că în felul ăsta, aceste spații n-au nimic masculin în ele și nu îmi prea îmi pot închipui vreun chipeș prinț având reședința permanentă într-un astfel de locaș. Poate doar de dragul prințesei lui să îndure atâtea drăgălășenii laolaltă…
Cum ziceam, spațiul este foarte feminin și abundă în idei deosebite de refolosire a unor obiecte vechi. De exemplu masa de grădină așezată pe hol, o ușă veche alături de una nouă, o banchetă veche folosită ca blat în bucătărie și acoperită cu in pentru a ascunde un frigider și o plită.
Pardoseala albă și mobilierul simplu conferă spațiului luminozitate și îl face să pară aerisit.
Deși nu aș putea locui într-un astfel de spațiu (și cred că nu-i doar prințul de vină) îi pot vedea frumusețea și cred că există prințese pe lumea asta cărora li s-ar potrivi de minune :).
Vouă cum vi se pare?
foto: klikk
Cum vă mai povesteam, relația mea cu stilul shabby chic este una cu năbădăi pentru că deși îmi plac detaliile care compun un decor shabby chic, atunci când vine vorba de o încăpere întreagă amenajată în acest stil îmi vine să strig după ajutor. Nu știu dacă există o definiție exactă a acestui stil sau dacă cineva din lumea asta ar putea spune cu exactitate unde este limita dintre shabby chic și vintage. Ce îmi e mie clar este că shabby chic înseamnă, printre altele, motive florare de tipul vintage rose, dantelă, roz, turcoaz, alb și piese vechi sau antichizate.
Detaliile acestea care aduc aminte de trecut mi se par puse în valoare în cel mai autentic mod atunci când sunt folosite în bucătărie. Probabil că sentimentul că acestea se potrivesc cel mai bine în bucătărie are o legătură cu amintirile mele despre bucătăria bunicii care era mereu plină de lucrușoare vechi și drăgălașe, cu prosoape de bucătărie colorate, cu cănuțe cu flori rămase din diferite seturi descompletate, furculițe vechi din alapca și alte minunății pe care, dacă le-aș mai avea acum, le-aș păstra cu mare drag și grijă și aș crea cu ele un colțișor inspirat de ceea ce vedeți voi mai jos.
Voi ce ziceți? Sunt detaliile shabby chic prea dulci pentru bucătăria secolului XXI?
foto: tumblr, tumblr, hearthandmade, pinterest
Nu-i niciun dubiu. Fetițelor le plac poveștile cu zâne și prințese, prinți, regi și regine. Și, deși văd că multe mămici de fete fug de roz și de fundiție ca o formă de revoltă vizavi de toate aceste dulcegării care parcă au invadat magazinele și, în general viața mămicilor de fete, mie mi se par foarte drăguțe camerele de fetițe decorate în stil romantic sau shabby chic. Nu văd de ce nu aș încuraja plăcerea fetelor de a-și imagina că sunt prințese până la o anumită vârstă. Desigur că dacă fata mea adolescentă ar crede încă despre ea că este o prințesă, aș scoate urgent din mânecă un arbore genealogic să-i arăt cam cum stă treaba. Dar până atunci: vor povești cu prințese? Povești cu prințese să fie!
Iată și aici un confetti wall, asemănător cu cel realizat de mine, doar că acesta are doar buline aurii. Iar mai sus, aveți o idee similară, dar în loc de buline sunt făcuți picuri de ploaie! Drăguță idee!
Și dacă tot vorbim despre povești cu prințese, să vă întreb ceva: voi, mămicile care citiți acest bog, modificați poveștile care au scene violente? De exemplu: Scufița Roșie. E mâncată împreună cu bunică-sa de lup. O spuneți așa sau o modificați? Am văzut chiar cărți cu Scufița Roșie în care, cele două se ascund în dulap și sunt apoi imediat salvate de vânător. Când am început să citesc povești copiilor mi s-a părut ok varianta asta a modificării pasajelor violente, dar apoi, am citit pe undeva că cică ar avea și aceste scene rolul lor în dezvoltarea copiilor iar acum spun poveștile așa cum au fost ele scrise de autori. Unii cercetători și specialiști din acest domeniu spun că violența în piesele literare pentru copii n-ar fi chiar așa de speriat și că, mai mult, încercarea părinților de a-i feri pe copii de a le fi teamă este o tactică ce nu mereu dă roade. Iar alții chiar argumentează în favoarea scenelor cu un anumit grad de violență, spunând că acestea pot avea rol didactic și îi pot ajuta pe copii să facă față mai ușor violențelor din viața lor de zi cu zi (care există! – știri despre războaie, scene de pe stradă, etc).
Dar există undeva o limită? Și dacă da, unde oare este aceasta?
Resurse depre dezbaterea vizavi de violența în literatura pentru copii găsiți aici, aici și aici.
foto: aplaceforus, pichomez, dearlillieblog, decor-on-line, liveinternet, flickr, thelovelyroom
Cel mai bun tratament pentru părul creț nu are nicio legătură cu tema blogului dar trebuia să vă zic despre el pentru că pentru mine folosirea acestui produs a fost o revelație. Mulți, mulți ani m-am chinuit cu părul meu creț, uneori eram tare supărată, rareori mulțumită și asta doar pentru că nu reușeam să-l fac să arate bine mai mult de cîteva ore. După orele astea se încâlcea, aduna și arăta ca o mătură. Așadar înțelegeți probabil (sau nu) de ce sunt atât de fericită și simt că dacă măcar o persoană găsește răspuns în această postare fac un mare bine. Și ca să nu mai lungesc vorba, să vă zic: probabil cel mai bun tratament pentru părul creț este untul de cacao. Eu îl am de la o prietenă, dar l-am găsit și pe Elemental. Nu sunt specialistă în analiza acestor produse așa că nu pot să vă spun dacă are efecte negative sau dacă la anumite tipuri de scalp nu face rău (deși se poate evita aplicare pe scalp; eu, de exemplu, dau foarte mult pe vârfuri și mai puțin pe rădăcină), ceea ce pot spune despre el este că definește buclele și le menține timp îndelungat așa cum niciun alt produs încercat de mine nu a făcut-o până acum. De asemenea, nu știu sigur dacă celelalte unturi exotice nu fac același lucru, dar eu am încercat untul de cacao și cel de shea iar dintre astea două cel ce cacao are un efect mult mai bun. Nu-s eu mare consumatoare de produse de beauty, dar în privința părului, chiar am încercat multe produse dea lungul timpului așa că pot spune că am cu ce să compar. So, încercați untul de cacao!
Living proof: o poză cu podoaba capilară.
Acum să revin la ale mele. Și dacă tot mi-s mîndră tare zilele astea, mă gîndeam cum ar fi să am o măsuță de toaletă. Ce e drept, cred că mie mi-ar fi inutilă că n-am nici pasiunea bijuteriilor și nici pe cea a machiajului, dar, așa, de dragul artei, mi-ar plăcea să am una.
Doamnelor de altă dată nu le lipsea această măsuță de toaletă. Acum sunt foarte puține case în care se găsește așa ceva, deși mie mi se par simpatice iar pentru persoanele care acordă mult timp aranjării părului sau machiajului și au multe produse aferente cred că ar fi chiar utile. Știu, de cele mai multe ori, nu este loc pentru așa ceva, dar să știți că, deși cel mai bine le stă în dormitor, măsuțele de toaletă se simt foarte bine și pe hol.
Variantele clasice mi se par frumoase dar nu mi s-ar potrivi. Cele în stil vintage sau shabby chic sunt foarte drăguțe, dar cred că trebuie o ambianță potrivită pentru ca acestea să nu arate fix ca nuca în perete. So, rămâne varianta recondiționării unei piese vechi cu accente contemporane, care pe mine chiar mă atrage.
Dacă v-ați lăsat convinse de aceste măsuțe, să știți că am văzut acestă măsuță la Ikea.
foto: parisapartmet.files, disfunctionldesigns, flickr,
Dacă astea nu sunt cele mai încântoare detalii creatoare de atmosferă de vară atunci nu știu care ar putea fi. Găsesc atât de multă dragoste, lumină, bucurie în aceste imagini și, cel mai important pentru mine, mi se par o sursă de inspirație minunată.
Nu știu cine ar putea rezista în fața dorinței de a fi un mic, mic de tot, copy-cat vizavi de aceste aranjamente deosebite.
Sunt atât de multe idei minunte în aranjamentele create de acestă doamnă! Desigur, veți zice, are și arsenalul corespunzător. Da, e drept, dar pe lângă asta, are și creativitate și bucuria de a pune în valoare aceste obiecte și de a crea cu ele nu doar colțisoare care să arate bine, ci momente plăcute. Până la urmă cred că asta e esența acțiunii de a decora. Decorăm pentru a ne ajuta pe noi însine, prin intermediul obiectelor care ne înconjoară, să trăim clipe magice. Să trăim mai frumos.
Probabil că sunt persoane care nu dau doi bani pe ambianță și se simt la fel indiferent de obiectele cu care sunt înconjurați. Dar cred că, pentru noi ceilalți, forța acestor detalii de a ne transpune într-o stare este impresionantă.
Blogul My Villa Vanilla este, cred, unul dintre cele mai frumoase bloguri de home-deco descoperite de mine până acum. Salvați-l, și când aveți zile mai proase, aruncați o privire aici pentru că funcționează pe post de terapie, vă zic!
Probabil pentru că noi, femeile, suntem judecate mai des în funcție de aspectul exterior tot noi suntem și mai critice în ceea ce privește felul în care arătăm. Cică 8 din 10 femei nu sunt mulțumite de ceea ce văd când se uită în oglindă. De ce oare sunteme așa de mult influențate de ceea ce se promovează atât de agresiv ca fiind frumos? De foarte multe ori, se pare că nu doar că suntem nefericite cu ceea ce vedem în oglindă ci (sau probabil chiar ăsta-i motivul nemulțumirii) vedem altceva decât ceea ce suntem. Ne vedem cumva distorsionat și diferit față de cum ne văd ceilalți și cum suntem de fapt. Mă învârt în cerc? Ar cam trebui să revin la ale mele cu decorațiunile, nu? Nu înainte de a vă reaminti acest film pe care sigur l-ați văzut acum ceva vreme și care, cu toate că e făcut în scop comercial de Dove, transmite mesaj frumos având o oareșce legătură cu realitatea.
Voi de câte ori pe zi vă uitați în oglindă? Și cum vă vedeți? Poate vă trebuie o oglindă mai mare…sau mai mică…
Și acum, galeria mea de unde mă voi inspira când voi avea nevoie de alte oglinzi prin casă ( a se traduce: când voi avea loc pentru ele):
foto: Potterybarn, Anna Truelsen
Începe acea perioadă minunată când florile de câmp își intră în drepturi. Și, totodată, este singura perioadă din an când, cele mai norocoase dintre terenurile virane neîngrijite din orașe au parte de un mic tratament de înfrumusețare din partea florilor de câmp care se încăpățânează să crească pe ele și să mascheze astlfel mormanele de gunoi care zac acolo.
Dar să nu vorbesc despre gunoaie că nu-i în spiritul acestui blog care are de-a face mai mult cu frumusețea decât cu urâțenia și mai mult cu bunătatea decât cu cele rele.
Așadar, despre flori de câmp și grozava lor putere de a înveseli chiar și cele mai triste priviri. Pe lângă faptul că-s frumoase tare, au acea super-putere de a transmite o stare de bine. Imposibil să nu trezească măcar o emoție, un gând pozitiv, o amintire plăcută.
Desigur, e plin Pinterestul de imagini superbe cu flori de camp viu colorate, dar eu am găsit inspirație în acestea pentru că prezintă o mulțime de posibilități pentru cum poate același buchet să schimbe aspectul unui colțișor dintr-o încăpere.
Și pentru că mie nu-mi place să ies la iarbă verde și să mă întorc cu mâna goală (apropo, după ce v-am împărtășit dragostea mea pentru buturugi am făcut rost de una despre care o să vă povestesc cât de curând) iată și florile mele de câmp.
foto: vibekedesign
freshdeco.wordpress.com 
