Cum faceți?

Voi cum faceți să “opriți” clipele alea minunate, dulci, perfecte? Cum aș putea-o păstra? Clipa aia în care, în timp ce citim povestea de seară, o mânuță mică mi se așează peste buze în timp ce cea mai dulce voce din lume îmi șoptește o poveste despre o mămică ce făcea tot felul de lucruri frumoase cu care îi încânta pe copiii ei? Sau clipa aceea perfectă dintr-o dimineață de duminică în care, pe o melodie de cel puțin 20 de ani, cele patru piciorușe mititele tropăie fericite de pare că nimic, niciodată nu va putea altera bucuria purtătorilor lor? Sau momentul acela magic în care casa miroase a prăjitură cu nuci, copiii meșteresc încântați decorațiuni așa cum au văzut la mama lor iar omul și cu mine aranjăm bradul? Cum faceți? Că mie îmi vine să o prind așa, ca pe un fulg și să o așez cu grijă într-un borcan fermecat, peste celelalte la fel ca ea, și apoi, când o fi, să privesc în el la fel ca o vrăjitoare în globul de cristal.

Așa mi se întâmplă cîteodată să dau pe afară de fericire și aș vrea să-mi fac provizii cumva…